Un DAE de 3.678% pe pagina unui creditor arată ca o greșeală de tipar.

De cele mai multe ori nu este. Este chiar plafonul legal, scris în alt limbaj, iar diferența dintre un credit scump și unul ilegal nu se vede deloc în mărimea acelui procent. Se vede în altă cifră, pe care aproape nimeni nu o caută.

Ce s-a schimbat în noiembrie 2024

Legea 243/2024 a apărut în Monitorul Oficial pe 13 august 2024 și a intrat în vigoare 90 de zile mai târziu, pe 11 noiembrie. Ea stabilește printr-o formulă, pentru prima dată, cât poate costa cel mult un credit de consum în România.

Înainte, limita venea din practica pieței și din presiunea ANPC. Acum vine dintr-un calcul pe care îl poți reface singur.

Legea are două regimuri paralele. Aproape toate neînțelegerile din piață pornesc de aici: oamenii aplică regimul greșit produsului greșit și ajung să creadă că un credit legal e o țeapă, sau invers.

Regimul general: plafonul legat de dobânda BNR

Articolul 5 leagă costul de dobânda la facilitatea de creditare a Băncii Naționale, cunoscută drept facilitatea Lombard. DAE-ul unui credit de consum nu poate depăși acea dobândă cu mai mult de 27 de puncte procentuale.

Consiliul de administrație al BNR a păstrat facilitatea Lombard la 7,50% în ședința din 8 iulie 2026.

Plafonul pentru creditele de consum este deci 34,50% astăzi.

Cifra nu e bătută în cuie. Plafonul se mișcă singur: dacă BNR urcă sau coboară dobânda la următoarea ședință, limita urcă ori coboară odată cu ea, fără să fie nevoie de o lege nouă. Orice tabel de comparare care tratează plafonul ca pe o valoare fixă va fi greșit peste câteva luni.

Creditele ipotecare pentru investiții imobiliare intră sub articolul 4, cu o marjă mult mai strânsă: 8 puncte peste Lombard, adică 15,50% în acest moment.

Excepția care derutează pe toată lumea

Dacă plafonul de 34,50% s-ar aplica oricărui credit, piața împrumuturilor mici ar dispărea într-o noapte.

Motivul este aritmetic, nu ideologic.

Un împrumut de 1.400 lei pe trei săptămâni are costuri fixe care nu scad proporțional cu suma: verificare de identitate, interogare în Biroul de Credit, transfer bancar, recuperare dacă lucrurile merg prost. Acoperite dintr-o marjă anuală de 34,50%, ele ar însemna un venit de câțiva lei pentru creditor.

Nimeni nu dă bani în condițiile astea. Produsul ar dispărea de pe piața reglementată și ar reapărea în altă parte, fără nicio limită.

Articolul 6 rezolvă problema printr-un regim separat pentru sumele până în 25.000 lei. Aici limita nu se mai exprimă în DAE, ci în cost pe zi.

Până în 5.000 lei: costul total al creditării nu poate depăși 1% pe zi.
Între 5.001 și 10.000 lei: nu poate depăși 0,8% pe zi.
Între 10.001 și 25.000 lei: nu poate depăși 0,6% pe zi.

Peste 25.000 lei revii la regula generală, cea de 27 de puncte peste Lombard.

Pe cine obligă plafoanele

Legea vorbește despre creditul acordat consumatorului, persoană fizică. Nu contează eticheta de pe ușa creditorului.

Bancă, IFN, casă de amanet care dă împrumut cu dobândă: dacă produsul este credit de consum, plafonul se aplică. La bănci discuția e teoretică, fiindcă un credit de nevoi personale bancar stă undeva între 8% și 11% DAE, adică la un sfert din limită.

Regimul mușcă acolo unde costurile erau mari: împrumuturile mici, rapide, pe termen scurt.

Nu se aplică creditelor între firme, leasingului operațional și nici cardurilor de credit emise în anumite structuri, unde costul se calculează pe altă mecanică.

Un detaliu care scapă des: plafonul privește costul total al creditării, nu doar dobânda. Comisionul de analiză, cel de administrare, asigurarea impusă și orice taxă condiționată de acordare intră în aceeași oală. Un creditor nu poate coborî dobânda sub prag și apoi să adauge un comision care reface diferența.

De ce un DAE de patru cifre poate fi perfect legal

Aici se rupe intuiția tuturor.

DAE este, prin construcție, o rată anualizată. Ia costul din perioada reală a creditului și îl proiectează pe 365 de zile, cu capitalizare. Un cost de 1% pe zi, dus astfel pe un an întreg, dă 3.678,34%.

Cifra nu spune că vei plăti de 37 de ori suma împrumutată.

Spune că, dacă ritmul acela ar continua neîntrerupt douăsprezece luni, acolo ai ajunge. Legea nu te lasă să ajungi, și explic imediat prin ce mecanism.

Echivalentele exacte ale celor trei praguri, calculate cu capitalizare zilnică: 1% pe zi înseamnă 3.678,34% DAE, 0,8% pe zi înseamnă 1.732,71%, iar 0,6% pe zi înseamnă 787,69%.

Reține perechea asta, fiindcă e utilă la comparat.

Un creditor care afișează 3.678,34% la un împrumut de 2.000 lei nu încalcă nimic, ci publică fix maximul permis de lege. Un creditor care afișează 675% la exact același produs, când costul lui real este 1% pe zi, îți arată o cifră mai mică decât adevărul.

Al doilea caz ar trebui să te îngrijoreze, nu primul. Un procent umflat este vizibil. Unul micșorat trece neobservat, și exact de asta e periculos.

Protecția care contează cu adevărat

Fiecare dintre cele trei praguri vine cu o a doua condiție, iar ea face munca grea: valoarea totală plătibilă de consumator nu poate depăși dublul valorii totale a creditului.

La 1% pe zi, cu capitalizare, dublul se atinge în ziua 70.

Din acel punct costul se oprește. Oricât ar mai ține contractul, oricâte penalități s-ar aduna, plafonul rămâne acolo.

Întrebarea corectă, atunci, nu este cât de mare e DAE-ul. Este cât dau înapoi în total, în lei, până la ultima rată. La creditele mici răspunsul are un tavan pe care îl verifici singur în zece secunde: dublul sumei primite.

Un DAE uriaș pe un credit de 14 zile și același DAE pe un credit de 14 luni descriu două realități complet diferite. Primul poate însemna un cost de 90 de lei. Al doilea nu are voie să existe sub regimul ăsta.

Trei exemple cu cifre

Împrumuți 2.800 lei pe 30 de zile de la un IFN care lucrează exact la plafon, 1% pe zi. Costul celor 30 de zile este 974 lei, deci returnezi 3.774 lei. În contract vei citi DAE 3.678,34%, fiindcă asta cere metoda de calcul, deși nu ai plătit nici pe departe atât.

Același împrumut, la un IFN care practică 0,45% pe zi, te costă 404 lei. Returnezi 3.204 lei.

Diferența dintre cei doi creditori este 570 lei pentru exact același serviciu, adică o cincime din suma împrumutată.

Al treilea: iei 14.200 lei pe 60 de zile, la plafonul pragului tău de 0,6% pe zi. Costul este 6.131 lei, ești sub dublul creditului, contractul stă în limită.

Ce arată exemplele astea, luate împreună: în primele două cazuri DAE-ul afișat a fost de același ordin de mărime, dar costul real a diferit cu 570 lei. Compararea pe procent, la credite scurte, te poate duce în perete.

Ce faci cu informația asta când compari

Trei verificări, în ordinea utilității.

Prima: uită-te la totalul de plată în lei, nu la procent. Este singura cifră care se compară onest între un credit de 21 de zile și unul de 4 luni. Mecanica indicatorului e detaliată în ghidul despre ce este DAE și cum se calculează.

A doua: vezi dacă totalul depășește dublul sumei împrumutate. Dacă da, la un credit sub 25.000 lei, contractul iese din lege și ai temei de sesizare la ANPC.

A treia: verifică dacă cel care îți dă banii e înregistrat la BNR. Un plafon legal nu îți folosește la nimic dacă cel din fața ta nu e în registrele autorității.

Verificarea asta a devenit partea cea mai importantă. Multe site-uri care arată ca niște creditori sunt de fapt intermediari care îți vând cererea mai departe, iar procentele pe care le afișează nu aparțin niciunui produs real. Lista IFN-urilor active și condițiile lor sunt în comparația IFN-urilor pentru credit rapid.

Cum verifici singur, în două minute

Nu ai nevoie de calculator financiar. Ai nevoie de trei cifre din contract: suma primită, suma totală de rambursat și numărul de zile.

Împarte costul la suma împrumutată, apoi la numărul de zile. Rezultatul înmulțit cu 100 îți dă costul pe zi, în procente, iar el se compară direct cu pragul tău: 1%, 0,8% sau 0,6%.

La exemplul de mai sus: 974 împărțit la 2.800 dă 0,348. Împărțit la 30 de zile dă 0,0116, deci 1,16% pe zi. Peste prag.

Calculul simplu ignoră capitalizarea, motiv pentru care rezultatul iese puțin peste cel legal, care era fix 1%. Diferența dintre cele două metode e mică la perioade scurte și nu schimbă concluzia: dacă îți iese vizibil peste prag, ai o problemă reală de discutat cu creditorul.

A doua verificare e și mai simplă. Suma totală de rambursat este mai mare decât dublul sumei primite? La un credit sub 25.000 lei, răspunsul afirmativ înseamnă că ceva e în neregulă, indiferent ce scrie în rubrica DAE.

Ce s-a schimbat efectiv în piață

Legea a produs două efecte vizibile din noiembrie 2024.

Primul: produsele foarte scurte, de tip împrumut până la salariu pe șapte zile, au devenit mai rare. Marja lor trăia din costul zilnic nelimitat, iar plafonul de 1% pe zi combinat cu limita dublului le-a strâns modelul.

Al doilea, mai interesant pentru cine compară: DAE-urile afișate au urcat la unii creditori, nu au coborât. Cei care înainte publicau cifre convenabile au fost împinși să calculeze corect, fiindcă ANPC verifică acum o formulă, nu o impresie.

Un DAE care crește după o lege care plafonează costurile pare un paradox. Nu este. Costul real nu s-a schimbat, doar a devenit vizibil.

Ce nu acoperă legea

Plafoanele privesc costul creditării, atât.

Ele nu îți garantează că vei fi aprobat și nu limitează cât de insistent poate fi un creditor la recuperare.

Contractele semnate înainte de 11 noiembrie 2024 rămân neatinse. Dacă ai un credit mai vechi cu un cost peste plafoanele de azi, legea nu ți-l rescrie.

Textul reglementează separat cesiunea de creanțe, adică partea în care datoria ta ajunge la un recuperator. Drepturile tale în relația cu creditorul și cu recuperatorul, inclusiv unde te adresezi când ceva iese prost, sunt în ghidul despre drepturile tale când iei un credit.

Mai e ceva ce legea nu poate face: să te oprească să te uiți doar la procent.

Roman Dumitrescu, fost analist de credit retail la BCR: „În 2019, când lucram pe retail, întrebarea standard la ghișeu era cât e dobânda. Aproape nimeni nu întreba cât dă înapoi în total. Legea din 2024 a mutat răspunsul exact acolo, pentru creditele mici. Nu contează cum se cheamă procentul. Contează că nu plătești mai mult de dublu, iar cifra aia o verifici pe telefon înainte să semnezi.”